Înainte să vorbim despre cum arată cursurile de sală în 2025 (sau ar trebui să arate), să ne întoarcem puțin în perioada 1990-2019 și apoi în 2020-2023.
Perioada 1990 – 2019
Tocmai se consumase revoluția din 1989. Era libertate, democrație, sete de capitalism, de a avea acces la resurse occidentale. Internetul nu conta în acea perioadă, mergea încet, era slab populat.
Niște întreprinzători români și-au înființat firme de training, au început să cumpere licențe de cursuri din Vest, s-au dus la train the trainer în „Străinezia”, au venit cu metoda de predare învățată acolo și au început să predea aceste cursuri pentru a aduce un plus în viețile cursanților și, desigur, să își recupereze investiția și să treacă pe profit.
Cum arătau astfel de programe? Cursuri de 2-3-5 zile, locații pitorești, turnat informație în mod intensiv în mintea participanților.
Interesul companiilor și al cursanților era la cote ridicate. Ieșisem din comunism și ne uitam cu maximă admirație la tot ce se întâmpla în Vest, eram mândri că putem accesa și noi aceste resurse. Plus că era foarte la modă să plătești pentru aceste cursuri, era un motiv de laudă în fața altor concurenți din piață.
Firmele de training erau deținătoarele licențelor/copyright-ului pe respectivele cursuri, informația era foarte greu de accesat din alte surse (mai ales în perioada internetului timpuriu, 1990-2005). Nu găseai mai nimic despre respectivul topic sau metodă oricât de mult ai fi căutat.
Au fost utile aceste cursuri? Cred că, la acel moment, da. Au schimbat mentalități, au adus mai multă metodă, au ambiționat cursanții să pună în practică cât mai mult din ceea ce învățau acolo.
Puteau să fie făcute mai bine?
Sigur că da, mereu se poate mai bine.
În primul rând, lipseau interacțiunile de follow-up. Mentalitatea, atât a trainerului cât și a clientului, era că participanții se adapă din izvorul cunoștințelor și că, inevitabil, vor face ceva mai bine prin simpla participare la respectivul curs.
Lipsa follow-up-ului a dus la schimbări de comportament la un nivel modest. Mai mult era boost-ul de informații noi și de sete de a adopta o mentalitate occidentală decât așezarea structurată, în mintea participantului, de informații aplicabile, clare și adaptate realității companiei.
Lipsa de interes a firmei de training de a înțelege cât mai în detaliu nevoile companiei-client a dus, de asemenea, la livrarea de cursuri generale, necalibrate pe nevoi specifice. Pe principiul „n-are cum să strice un curs de genul ăsta”.
Lipsa de challenge din partea companiei-client pe conținutul cursului, pe ce trebuie insistat și dezvoltat din cursul cumpărat ca franciză, astfel încât el să producă schimbări reale în compania sa. Era suficient ca li se prezenta cursul ca fiind licență Coleman, Maxwell, Blanchard, Accenture, etc. pentru ca respectivul client să nu mai pună multe întrebări. Brandul contează și aici 😊
Durata cursurilor a rămas la fel, frecvența la fel. Deși oamenii își schimbaseră mult stilul de lucru, erau tot mai aglomerați la locul de muncă, asimilau tot mai greu informația turnată în 2-3-5 zile de curs.
Task-urile se aglomerau cât participau la un curs atât de lung, ei începeau să își dea seama că mult din conținut nu li se potrivește în activitatea lor specifică, trainerii deveneau tot mai suficienți și mai rutinați, mai centrați pe bifarea trecerii prin „materie”, la epuizarea întregului număr de slide-uri de ppt în timpul alocat.
Mai era și amănuntul, deloc de neglijat, al nopților dintre cursurile organizate în acele locații drăguțe. Se punea de „microteambuilding-uri” acolo, nopți de petreceri, nopți pierdute, iar dimineața… cu toții „fresh” la cursul cu domnul trainer. Până la amiază domnul trainer cu greu se putea înțelege cu participanții 😊
Încet-încet s-a ajuns la o saturație. Oamenii începeau să participe tot mai cu silă la cursuri, nu înțelegeau ce anume urmărește compania prin înscrierea lor la aceste cursuri, la ce nevoie răspunde participarea la aceste cursuri, task-urile se aglomerau tot mai multe iar cursurile deveneau tot mai formale și mai generale.
Acum… bifați și voi câte din punctele scrise mai sus se mai întâmplă chiar și astăzi, în 2025.
E adevărat, durata s-a mai redus, se merge pe cursuri de o zi întreagă, maxim de două zile. Ele se organizează acum, mai des, la sediile companiilor, locațiile drăguțe au rămas pentru team building-uri adevărate.
Perioada 2020-2023
Ei, și în martie 2020 a venit pandemia… Toată lumea s-a schimbat, au venit perioadele de lockdown, s-a trecut mult la work from home.
Atât de mare a fost schimbarea încât internetul a devenit principala modalitate care conecta oamenii închiși în casă.
Sute de milioane de întâlniri online, ședințe, cursuri, etc. Mai mult, au fost foarte mulți specialiști care au decretat sfârșitul muncii de birou așa cum o știam. Spuneau ei că 80% dintre munca prestată la birou înainte de pandemie va deveni work from home și că asta va aduce mari beneficii atât firmelor cât și angajaților.
În perioada aceasta s-a dezvoltat mult partea de cursuri online, partea de e-learning, specialiștii pariau foarte sigur că acesta e viitorul.
Doar că acești specialiști nu țineau cont de comportamentul în online al participantului care e în work from home: lipsă de atenție, distrageri repetate, sustrageri repetate de la curs (închid camera, merg să fac mâncare la copil, să îmi fac o cafea, să fumez o țigară, sau să vorbesc cu alți prieteni sau să mai lucrez ceva și la task-urile primite de la firmă).
Platformele de e-learning dădeau iluzia învățării voluntare a participanților. Cursul de pe platforma de e-learning se încheia cu un test „interactiv”, se adunau frumoase rezultate la testare, toată lumea era fericită, se iluziona cu livrarea de informații și cu testarea eficienței livrării informațiilor.
Perioada 2023-2025
Ce s-o fi putut schimba atât de radical în doar doi ani? Răspunsul e din două litere: AI. Explozia AI aruncă în aer piața de cursuri de sală, dar și pe cea de cursuri online și, mai ales, de platforme de e-learning. De ce?
- Informația nu mai e deținută strict de cineva care a plătit o licență.
- Pe un anume topic de curs/nevoie, AI poate găsi imediat o largă paletă de variante (scurte, lungi, cu video, cu imagini, cu grafice, cu jocuri, etc.)
- Orice persoană cu o sete sănătoasă de cunoștințe poate să își satisfacă această nevoie din câteva click-uri, nu mai trebuie să aștepte să fie chemată la cursuri sau să caute prin oraș cine predă aceste cursuri.
- Orice lucru spus hazardat de trainer în cursul de sală poate fi verificat contrafactual chiar în timpul cursului.
- Testele online de pe platformele de e-learning devin irelevante atâta timp cât evaluatul dă răspunsul după ce interoghează AI-ul.
- Practic, informația a devenit foarte accesibilă, foarte croită pe nevoi personale de învățare și pe stiluri specifice de învățare.
Ca o concluzie: cursurile de sală clasice sunt pe cale de dispariție, din moment ce informația devine tot mai accesibilă. Trainerul nu mai este deținătorul exclusiv al informației și al metodei, tot mai puțini vor avea răbdare să asculte pe cineva citind de pe slide-uri și livrând informații generale și necalibrate pe situații specifice.
Care e viitorul acțiunilor de sală/de grup?
Acțiunile de sală/de grup ar trebui să migreze masiv în zona workshop-urilor facilitate de un trainer/consultant care cunoaște foarte bine situația din compania respectivă.
Se ia un topic concret din firmă și se lucrează la comun pe moduri de rezolvare a acelor topicuri. Acolo, pe loc, se interoghează AI, se alege cea mai potrivită variantă pentru grupul respectiv, apoi totul trebuie să se desfășoare pe lucrat în grup pe linia convenită împreună.
Un astfel de eveniment (să nu îi mai spunem curs, să îi spunem workshop) ar fi unul de succes atunci când participantul iese din sală spunând:
„A fost foarte tare, am simțit că mi-am folosit intensiv mintea, că am acumulat informații și experiențe care îmi vor folosi la lucru chiar de mâine încolo.”
Noi, la The Training Hub, am trecut la acest nivel, iar rezultatele sunt foarte bune.
Classroom training is dead, long live the workshops! 😊