“Nimeni nu e de neînlocuit”. Sunt sigur că ați auzit această expresie cel puțin o data in viată. Încercați să va amintiți cum era spusă. Era spusă cu tristețe? Era spusă cu încordare? Era spusă cu blazare?

Eu am auzit-o de foarte multe ori. De fiecare dată, era spusă cu un fel de triumfalism, de relaxare, de “ia vezi că nu ești/el nu e atât de important pe cat te crezi/se crede” persoana despre care e vorba. Mai avea și sensul de “organizația e atât de puternică încât nu se împiedică de plecarea nimănui”. Mai avea și sensul de “avem oameni excelenți care de-abia așteaptă să îi ia locul celui care se gândește să plece sau chiar si-a luat deja tălpășița”.

Și știți ceva? De multe ori emițătorii acestui enunț chiar au dreptate. Cei care pleacă/au plecat sunt atât de neimportanți in organizație încât nu lasă nici o urma la o săptămâna după ce au plecat.  E ca și cum s-ar deschide o trapa, omul ar cădea pe un tobogan, trapa s-ar închide, iar totul e neschimbat după închiderea trapei. Tocmai pentru că relevanta lor in organizație e mult mult mai scăzută decât era in mintea lor și stăteau de mult blocați in impresia că ei merită mai mult, că doar organizația mai are să le dea ceva, ei au dat destul organizației.

Mie îmi displace profund expresia “nimeni nu e de neînlocuit”. Arata o autosuficienta, arata a alibi de a nu te preocupa de plecarea oamenilor și, implicit, nici de motivarea și retenția lor. Arată că oamenii sunt tratați pe același nivel cu tonerul de imprimanta. Se pot înlocui oricând. Da, exista și firme pentru care chiar nu exista om de neînlocuit. Acestea sunt firmele care plătesc prost, au o fluctuație de personal foarte mare și angajații nu sunt importanți in cultura organizaționala. Aceste situații se răsfrâng de obicei in productivitatea firmei, in profitul pe care ar trebui să îl atingă o astfel de firmă, pierderi mai mari, nepăsare pentru bunurile firmei. Oare cine își dorește să lucreze într-o astfel de organizație?

Am auzit aceasta expresie chiar la cei care nu erau manageri și avea un sens către ei înșiși. Adică “orice as face, eu sunt doar un minion in firma asta, oricât de bun aș fi, nimeni nu e de neînlocuit”. Venind de la acești oameni, avea un rol de alibi la întrebările “de ce nu faci mai mult că să iți crești competenta”, “cum ar fi să devii un membru important al organizației”, “de ce nu te implicit când chiar poți să faci diferența fata de alții”, etc.

Eu cred că scopul fiecărui membru al unei organizații ar fi tocmai să devina “de neînlocuit”. Să devina atât de important pentru organizație încât ea să aibă o problema foarte mare daca acel membru ar decide să o părăsească. Să fie atât de competent încât să însemne mult pentru organizație și pentru clienții ei.

Cred că având angajați care au clar in minte acest scop, o organizație ar deveni foarte puternica. Sigur, exista și dar-uri: să devina “de neînlocuit” dar să o facă doar prin metode cinstite. Fără ascuns informații fata de alții, fără represalii fata de cei care fac și ei progrese, fără intrigi, fără “calcat pe cadavre”, fără a face gol in jurul lui și a tine competenta doar pentru el. Să devii “de neînlocuit” pe baze 100% cinstite iți asigura o poziție foarte aducătoare de satisfacții în organizație, dar și o foarte buna reputație in piața, în caz că dorești să părăsești, totuși, organizația.

Pierderea unui angajat, chiar și cu un nivel ușor peste medie de competentă și performantă, generează un recul clar in activitatea unei organizații:

• trebuie găsit un om nou
• costuri cu recrutarea
• timp in care alții acoperă poziția lăsata libera = mai mult efort, mai mult stres, mai multe greșeli atât pe poziția lăsata libera cat și pe pozițiile celor care trebuie să acopere poziția libera.
• costuri cu inducția noului venit
• costuri cu greșelile noului venit.
• Acomodarea cu piața și cu clienții firmei.

Iată cum nici măcar nu e nevoie că angajatul să ajungă “de neînlocuit”, e nevoie doar să fie peste medie și generează valuri măricele in organizație.

Închideți ochii și evaluați-va foarte foarte sincer: imaginați-va ce se va întâmpla cu organizația daca voi ați pleca?

Daca evaluarea foarte foarte sincera duce la concluzia că firma va avea de suferit pe termen scurt și mediu, înseamnă că ați ajuns acel angajat peste medie care poate să se înscrie (tot cu munca și acumulare de cunoștințe și cu preformare remarcabila) pe drumul de a deveni “de neînlocuit”.

Daca evaluarea foarte foarte sincera duce la concluzia ca, in maxim doua săptămâni, ați deveni doar un nume care a trecut prin acea organizație, înseamnă că sunteți sub acea medie, că relevanta voastră e scăzută, că mai aveți multe de acumulat și de aplicat pentru a deveni relevant in organizație.

Iar aici nu vorbesc doar despre manageri. Vorbesc și despre omul de la bandă, despre vânzătorul din teren sau din magazin, despre strungarul sau sudorul priceput la nivel de excelenta.

Haideți să facem eforturi (cinstite) de a deveni cat mai “de neînlocuit” și atunci vom avea o viată plină de realizări la job și vom fi membri unor organizații puternice și sănătoase.

Noi, echipa The Training Hub, suntem aici pentru a va ajuta să deveniți “de neînlocuit”