Ei, dragii moșului, aici intram pe un teren minat… Aici o să provocam multe dezamăgiri, multe reacții de negare:

• „Cum, nu e adevărat că oricine poate fi trainer?”
• „Cum, nu e cea mai ușoara meserie din lume, trebuie doar să „ai papagal”?”
• „E clar că nu știi ce vorbești, amice: uite, e plina piața de gargaragii charismatici care se umplu de bani, personaje care umplu săli de mii de oameni, care îi aplauda, le cumpăra papioanele, le ascultă cursurile ținute cu 800 de oameni în sală, pe durată de… o ora-două.”
• „Come on, să fii trainer înseamnă să cunoști cuvintele din fondul principal de cuvinte, să ai oleacă de cultură generală, să înveți pe de rost câteva cursuri luate de pe net și să mergi la curs bărbierit și cu cămașa curată ”
• Sa fii trainer înseamnă doar să ai un marketing bun care să lămurească pe cei naivi că pot să devină alt fel de oameni doar prin simpla participare la un curs de o zi sau la o „tabără” de o săptămâna. Pentru că trainerul care e acolo e monument de „orice”, nu există să nu înveți să fii alt om de la el, are el o baghetă magică  
• „Au contraire, mon frere, trainerul e unul care e hiper expert pe domeniul lui, e unul care are zeci de lucrări publicate, care iți poate vorbi juma’ de zi despre cv-ul lui și, la fel, n-are cum să nu se prindă ceva de tine.”

Well, eu cred că nimic din toate acestea nu sunt adevărate când vorbim despre care ar fi calitățile unui trainer bun, în secolul 21.

Nu, nu oricine poate deveni trainer. Nu trebuie doar să „ai papagal” și un pic de tupeu. Dimpotrivă: trebuie să fii modest, să fii cumpănit în cuvintele pe care le spui, să asculți mult, să ai o hiper-empatie și să te exprimi cu o combinație de limbaj direct și limbaj asertiv. Să fii modest înseamnă să nu te crezi grozav pe niciun aspect, să fii conștient că oricând ai ce învață de la ceilalți, să îi pui pe ei înaintea ta, adică să fii focusat pe ceea ce învață ei și pe ce aplică, decât pe cât ești tu de bun și superior celor care stau în sala ta de curs.

Așa e, e plină piața de gargaragii care s-au umplut de faimă și de bani. E o boală cronică în meseria asta, această parazitare a breslei de către aceste personaje colorate. Dar timpul lor apune, oamenii încep să realizeze că nu glamour-ul, tupeul și modelele luate parcă din bisericile comunității afro-americane pot să aducă rezultate bune în dezvoltarea individuală a celor în nevoie. Poate faptul că strigi, împreună cu încă 799 de oameni dornici de rezultate peste noapte, într-o sala „da, de mâine voi fi mai bun”, nu înseamnă că de mâine vei fi mai bun. Te descarci prin strigătul acela, e ok.

Dar să „fii mai bun” înseamnă să faci lucruri mai bune de mâine încolo, să lucrezi cu multă asumare și multă îndârjire la corectarea lucrurilor pe care vrei să le îmbunătățești. Iar asta nu te învață nici un „trainer” care nu a realizat nimic în viată până nu te-a lămurit pe tine să îi cumperi CD-urile, cărțile, papioanele sau cursurile în care iți spune cum a reușit el în viată 

Să fii trainer nu înseamnă să înveți pe de rost un curs celebru (sau măcar „cules” de pe prima pagină a căutărilor de pe Google) și să te duci să îl „reciți” unor oameni clar în nevoie și clar dornici să învețe. Oamenii aceia vor pleca:

• Fie dezamăgiți („mă așteptam să învăț ceva interesant, în stilul de învățare al secolului 21 și am asistat la o lecție ca la școală”)
• Fie confuzi (se gândesc: „n-am înțeles mare lucru, da’ poate pentru că nu sunt eu capabil. Trainerul nu are cum să aibă vreo vină, uite la el cât de sigur e pe el. Sigur n-am fost eu atent”)
• Fie relaxați („nu îmi aduc aminte mai nimic din subiectul cursului, dar trainerul a fost simpatic, ne-a spus multe glume și, per total, experiența a fost agreabilă”)

Când înveți pe de rost cursul, implicit alegi să fii ermetic, să eviți întrebările din public, să nu iei în seamă starea participanților, alegi să nu te adaptezi situațiilor schimbătoare din curs. Singurul tău scop e să iți spui „poezia” cat mai netulburat, să ajungi la finalul zilei, să nu te perceapă cursanții (totuși) ca un fixist antipatic (mai bagi o glumiță). Și, să nu uitam, e important să iți dea și note bunicele pe formularul de feedback, că doar mai vrei să mai iei banii clientului și cu ocazia altor cursuri învățate pe de rost 

Sa fii trainer bun înseamnă să nu stai în dogmă, să nu înveți pe de rost, să te adaptezi în fiecare minut la situația și starea grupului și a participanților din curs. Să iți adaptezi în continuu obiectivele cursului, să știi când să lași o discuție libera și când să renunți la unele parți din curs pentru că, pur și simplu, nu mai e timp. Dar ești mulțumit că oamenii au aprofundat niște lucruri esențiale din curs. Să fii trainer bun înseamnă să ai un vocabular extrem de bogat, să iubești cuvintele, jocurile de cuvinte, să jonglezi cu ele, cu puterea lor. Să arați, prin bogăția limbajului, că ai citit mult, dar să nu te lauzi cu asta (dacă trebuie să te lauzi cu asta, înseamnă că ai citit mult și degeaba)

Sa fii trainer bun în secolul 21 nu înseamnă doar să ai un marketing bun, iar tu să fii un fel de one-man show, spui poezia și pleci acasă. Înseamnă să fii autentic, vulnerabil, să fii la fel și după ce se termină cursul, să nu joci un rol, iar după ce se termină cursul să arunci masca de „trainer simpatic” și să o pui pe aia de om gândit și apăsat de grijile lumii. Să fii congruent cu tine însăți, să „stai în propriul adevăr” cum bine spunea Julian Treasure.

Nu există training care fabrică (de exemplu) oameni responsabili peste noapte, ar trebui să admiți asta și să nu profiți de naivitatea oamenilor. Asta duce la o alta „porunca”: să nu fii cinic! Fii uman, autentic, cald, modest și focusat pe găsirea celei mai bune modalități de predare astfel încât participanții să învețe cât mai bine și să aplice cât mai mult.

Sa fii un trainer adevărat în secolul 21, nu înseamnă să fii hiper specializat, să ai zeci de diplome și premii. Te vei prăbuși sub povara propriei competențe. Vei fi iritat că participanții nu înțeleg la fel de rapid pe cat vrei tu să înțeleagă. Nu vei înțelege că trebuie să iți adaptezi limbajul la oameni care abia acum învață abc-ul materiei. Nu vei renunța la metoda ta de a preda un anumit subiect, indiferent daca vei vedea că plictisește lumea. Nu iți vei adapta limbajul și ritmul. Nu vei avea răbdare cu ei și relația dintre voi va avea de suferit. Spune David Epstein în cartea lui „Range – De ce triumfa generaliștii într-o lume specializată”: 

“Oamenii de știință au descoperit ca, în cele mai multe domenii – îndeosebi în cele complexe și imprevizibile – generaliștii, nu specialiștii, au cele mai multe șanse să exceleze. Deseori se întâmpla ca generaliștii să își descopere calea mai târziu și să jongleze cu numeroase preocupări în loc să se limiteze la una singură. De asemenea, ei sunt mai creativi, mai agili și mai capabili să vadă conexiuni pe care colegii lor mai specializați nu le sesizează.”

E greu să fii un trainer adevărat în secolul 21. Nu devii peste noapte, nu te fabrică un curs de Train The Trainer. Trebuie să ai vocație, să ai chemare, să ai drag de oameni, să fii flexibil și să iți pese de rezultatele muncii tale. Să fii deschis la nou și, sub nici o forma, să nu fii dogmatic, arogant și fals.

Noi, la The Training Hub, ne-am adunat că să facem lucrurile să se întâmple. Am fost și noi cursanți de multe ori și de prea puține ori am avut parte de traineri dedicați și sufletiști (o notabilă excepție sunt majoritatea prietenilor de la ATU&Hum Consulting). Am învățat și de la cei buni (așa da), am învățat și de la cei slabi (așa nu). Și, așa cum e și crezul nostru, noi chiar aplicăm ceea ce am învățat 

Așa că, va așteptam cu drag la programele noastre de training să vă convingeți că noi chiar parcurgem „The extra mile”