Cred că răspunsul nu e deloc simplu. Coaching-ul aproape ajuns un termen peiorativ, un sinonim pentru „pierderea de vreme pe bani mulți”.

A contribuit mult la treaba aceasta și mulțimea de neaveniți in această meserie. E inflație de oameni care își aleg această meserie doar pe principiul „nu necesita nu știu ce investiție, nu fac rău la lume, daca am un pic de determinare și vocabular…măcar au la cine să se descarce coachee-ii”.

Mai contribuie și unele teorii care spun ferm „nu îl ajuta pe coachee”! Lasă-l in pace să se ajute singur! Iar coach-ii aleg să aplice aceste sfaturi cuvânt cu cuvânt, lăsând-l pe omul din fata lui să se frământe și să bâjbâie prin labirintul de probleme și soluții.

Mi-a plăcut să parcurg cursul de certificare in meseria de Specialist in Activitatea de Coaching (pe urma, la rândul meu, l-am predat și eu altora). Îmi place enorm să interacționez cu coachee-ii mei in ședințele de coaching (cred că am trecut de 700 de ore de astfel de interacțiuni) După toate acestea, iată care ar fi părerile mele despre aceasta meserie:

• E o uriașa responsabilitate pentru coach să ii fie încredințate sentimentele, trăirile, gândurile persoanei din fata lui. E bine să avem tot timpul in minte acest lucru.
• Avem puterea să influențam viata și comportamentele celui din fata noastră. Ne trebuie maxim de dăruire și efort că să o influențam in bine.
• Coachingul nu este despre aplicarea matematica a unor metode, nu e despre un algoritm prin care mergem in timpul sesiunilor de coaching. E despre îmbinarea diverselor metode cu multa atenție, multa dedicare, cu multa gândire și multa trăire.
• Contra-transferul e foarte la îndemâna și trebuie multa stăpânire de sine că să nu îl faci. Totuși, in 10% din cazuri nu e rău.
• Coaching-ul nu e psihodramă, nu e nici despre incursiuni nesfârșite in copilăria coach-ului.
• Coaching-ul fără un obiectiv e pur discuție de socializare/ventilare.
• Coachee-ului e nevoie să i se explice foarte in amănunt, de la început, ce fel de interacțiune e coaching-ul, care e stilul de lucru al coach-ului respectiv, care sunt regulile de baza in interacțiunea dintre cei doi, etc.
• Comunicarea clara, directa, prietenoasa (nu părintească) duce la relații foarte foarte faine cu coachee-ii.

Trecem de partea cealaltă a coaching-ului și încercăm să răspundem la întrebarea „totuși, de ce m-as înscrie într-un program de coaching?”

Si am găsit destule motive:

• Chiar daca sunt o persoana care obișnuiește să discute cu ea însăși, chiar daca lucrul acesta e unul bun, nu e totuși de ajuns: eu discut cu mine intr-un mod subiectiv. Tind să nu vad alte puncte de vedere sau să le iau in considerare doar pe cele convenabile mie. Participarea la un program de coaching, iți oferă șansa de a discuta despre lucruri importante cu o persoana din exteriorul mintii tale, cu cineva care vede lucrurile și din alte perspective, cu cineva care îți pune și întrebările incomode pe care, probabil, nu prea ti le-ai pune tu singur.
• Lucrul pe schimbare de comportamente necesita un efort constant și un „antrenor” bun alături.
• Avem tendința de delăsare daca trebuie să facem lucruri in afara rutinei zilnice. Un program de coaching te obliga să parcurgi etapele așa cum trebuie și in timpul care trebuie.
• Un program de coaching te obliga să vorbești cu tine însuți mai des, mai clar, mai sincer, mai asumat, te dă jos de pe „roata de hamster” pe care ești și îți dă răgazul/spațiul să poți să faci ajustări la drumul vieții tale, la prioritățile tale, să te uiți la persoanele din jurul tău dintr-o alta perspectiva, să te bucuri mai mult de viată.

Dar să nu uitam că, pentru reușita programului de coaching, e foarte important si…coach-ul 😊

Cum ar trebui să fie coach-ul care să te ajute să culegi roadele alea faine ale unui program de coaching? Pai ar fi cam așa:

• Răbdător
• Sa fie un foarte bun ascultător
• Sa nu fie doar un foarte bun ascultător 😊
• Determinat să stea 100% in interacțiunea de coaching
• Determinat să genereze o schimbare in comportamentul coachee-ului
• Sa nu fie fixist. Pe principiul „când am la dispoziție doar un ciocan, toate din jur îmi par cuie”.
• Sa nu aibă un ego exagerat tradus in atitudine superioara
• Sa fie conectat la viată reala, asamblând tehnicile cu autenticitatea și realismul.
• Sa fie onest. Poți crea multe probleme in mintea coachee-ului și apoi tot tu să le „rezolvi” in sesiuni nenumărate de coaching. Poți crea nevoia și poți trata nevoie creata tot de tine. Dar asta nu e deloc cinstit și aici ne întoarcem la responsabilitatea uriașa a coach-ului, cea despre care vorbeam la începutul articolului.

Nu-i foarte ușor să găsești aceste calități in mulți coach-i care activează acum in tara noastră. Ceea ce va putem noi asigura este ca, la The Training Hub, aveți foarte mari șanse să găsiți astfel de oameni. Pentru că suntem autentici, punem suflet, ne evaluam periodic unii pe alții, ne uitam des pe lista de mai sus că să vedem cate astfel de caracteristici reușim să atingem și cat de des.

Mai mult, exersam mult și predarea teoriei pentru că suntem certificați ANC in predarea de cursuri de Specialist in Activitatea de Coaching. Ne place mult să predam cursul acesta, ne place să construim coach-i cu adevărat competenți și dedicați.

Ar mai fi multe de spus despre aceasta meserie dificila dar foarte frumoasa. S-au scris sute de carte despre ea și tot nu e epuizat subiectul. M-oi apuca și eu de scris una dar mai pe când trec de 7000 de ore de coaching 😊 Pana atunci, noi suntem aici, vă ajutăm cu drag.