“Despre munca in echipa – mituri si realitati„
de Răzvan TTH, 10.02.2023
Munca în echipă e o dorință omniprezentă în organizațiile care se axează pe principii normale. E un deziderat al strategiilor de HR, e o dorință a patronilor, e ceva ce-și doresc și angajații.
Ca orice dorință arzătoare a managementului, noțiunea de muncă în echipă are riscul major de a deveni doar formă fără fond. Se face câte un teambuilding, se mai lansează niște îndemnuri de genul “haideți să haidem”, se mai bate câte un obraz și se mai scriu niște articole sforăitoare în newsletter-ul firmei despre cum s-a curățat un mal de râu de gunoaie sau despre cum s-a donat sânge și, iată, acum angajații sunt o echipă.
Departamentele sau schimburile(într-o fabrică) sunt și ele, nu-i așa, echipe bine sudate care lucrează cu drag și spor pentru propășirea companiei. Bine, daca chiar au tendințe de a fi echipă, echipa aceea are, de obicei, scopuri mai mult beligerante, mai mult de rivalități absurde cu alte departamente/schimburi.
Cuvântul “echipă” s-a demonetizat foarte mult în ultima perioadă, a devenit așa, o “insigna” pe care toată lumea crede că o obține în mod ușor și n-o mai pierde niciodată.
Totuși, cum ar arata o echipă adevărată? O echipă adevărată e cea în care oamenii se simt bine, vin cu plăcere la locul de muncă, fac lucrurile la care se pricep, au mintea deschisă ca să observe lucruri de îmbunătățit la ei, la alții sau la procese și spun lucrurile observate întru-un climat excelent de comunicare, în care lumea se focusează pe progres și pe armonie, nu pe simpatii și antipatii personale sau pe agende ascunse și climat de bullying. O altă caracteristică ar fi faptul că membrii unei echipe adevărate se ajută între ei, sunt conștienți de faptul că realizările notabile se întâmplă atunci când toata lumea își face treaba foarte bine. Membrii unei echipe faine știu să sărbătoreasca succesul, dar știu și să stea împreună la înfrângeri și să lucreze împreună imediat ca să atenueze efectele înfrângerii, să învețe din ea și să iasă rapid din situația aceea. Să nu dea bir cu fugiții când e greu și să se ajute unii pe alții să iasă iasă din nou la suprafață.
Cum obținem o astfel de echipă? Nu există o rețetă universală. Nu există o singură acțiune, un singur impuls ca să obținem echipa aceea faină. E o țesătură fina, o muncă migăloasă, multă determinare, multă comunicare deschisă, multă proactivitate și multă atenție la toate schimbările de pe parcursul procesului.
As recomanda să se înceapă cu scopul echipei (acel “why” de care vorbește Simon Sinek). Să ne asiguram că fiecare membru al echipei știe acel “de ce” al existenței acelei echipe. Aș continua cu o construire a regulilor de funcționare ale acelei echipe. Iar asta ar fi de făcut într-o întâlnire cu toți membrii echipei, întâlnire în care să se concretizeze o listă cu principiile de funcționare ale echipei.
Pe urma…e despre aplicat acele principii, despre comunicare directă, clară și promptă, despre muncă onestă și despre urmărit succesul folosind complementaritatea competențelor pe care le au membrii echipei.
Pe lângă apartenența la echipa noastră, The Training Hub, mă bucur că am privilegiul să fac parte, de doua ori pe an, din echipele de organizare ale Sports Festival și Transylvania Open 250WTA. Este ceva ce îmi întărește de fiecare dată părerea că pot să existe echipe formidabile, echipe performante la nivel mondial, echipe care fac lucrurile să se întâmple. De ce spun asta? Pentru că acolo ne adunam 50-80 de oameni care, pentru două săptămâni, își lasă joburile lor normale și se asamblează în aceste echipe fantastice. Fiecare știe ce are de făcut, fiecare știe care sunt termenele limită, nimeni nu își irosește timpul cu lupte sterile, cu antipatii, cu mârâieli și dat vina pe alții. Ședințele comune sunt rare pentru că nu e nevoie să corectam multe lucruri, fiecare știe cu ce se ocupa celălalt și cum ar putea să ajute daca e cazul. Nimeni nu vine acolo să tragă pisica de coadă și cred că și daca ar vrea cineva asta, nu s-ar putea așa ceva. Nimeni nu vine acolo să își exprime frustrările sau aerele de șef. Pentru simplul motiv că turneul trebuie să înceapă la data fixată, iar la acea dată totul trebuie să fie perfect. Se muncește din greu, dar se muncește cu spor și cu un scop foarte clar: să facem totul cât mai bine.
Si, iată, că această echipă a primit și o recunoaștere oficiala în 2022: cel mai bun turneu WTA250 din lume! E o senzație extraordinară să știi că faci parte dintr-o echipă care e locul 1 în lume la ceva anume. Și e 100% meritat.
De ce vă scriu asta? Pentru că echipele excelente există, ele pot fi create și menținute. Cu muncă multă, cu claritate, cu multă determinare și cu un scop clar și relevant.
Pentru construirea de echipe de succes, va stăm la dispoziție aici, la TTH. Am făcut așa ceva, suntem așa ceva, am văzut așa ceva.