Nu știu dacă ați remarcat dar românii sunt experți la absolut orice.

 Înainte de 1989 majoritatea eram experți în doua situații – în reparat Dacia 1300 și în fotbal (bine, aici am rămas și acum )

Îmi aduc aminte că unul dintre vecini, nea Nelu, care locuia la parter în blocul în care locuiam și eu avea obiceiul să meșterească la Dacia lui roșie aproape în fiecare seară. Când deschidea capota, eram buluc cu toții în jurul lui și observam cu atenție ce face. Așa am ajuns experți în demontat și remontat carburator, curățat jiclor, schimbat platina, etc. Știam și cum se schimba bucșele și planetarele și ne credeam mari mecanici și electricieni auto.

La fotbal ce să mai spun? Noi știam mai bine unde trebuia să paseze Hagi, cum trebuia să lovească mingea aia ca să intre în poartă și nu să lovească bara, iar când venea vorba de ce transferuri ar fi nevoie pentru echipa preferată eram ași. Știam noi mai bine decât oricine ce jucători s-ar potrivi pe posturi și știam și cum i-am transfera deși, vorba unui prieten, nu eram în stare să adunam 5 oameni pentru o miuța.

După 1989 românul a devenit “multilateral dezvoltat” și si-a mărit aria de expertiză.

Noi românii suntem mari experți în politica, economie, justiție, agricultură, etc. La modul general suntem experți în orice, mai ales în datul cu părerea.

Așa zisul expert știe mai bine decât specialiștii în economie cum ar trebui relansată aceasta și ce politici economice ar trebui făcute. El știe cel mai bine cum ar trebui să fie scrise legile și ce să conțină ele, ce ar trebui făcut pentru ca agricultura să renască, cum ar trebui relansat turismul, pe unde ar trebui să treacă autostrăzile și multe, multe altele. Mai nou, mulți au ajuns experți și în virusologie, ce știu ei nici nu visează să descopere medicii care lucrează de ani de zile în laboratoare. Ce ar fi amuzant, dacă nu ar fi dureros, este că dau lecții și sunt specialiștii specialiștilor și aici.

Știți însă unde unii dintre români sunt mai puțin experți? Din tot ce se întâmpla în societatea românească se poate trage concluzia că exact acolo unde ar trebui să fie, adică fiecare la locul lui de muncă. Nu peste tot, din fericire mai sunt și oameni care își fac treaba cu responsabilitate și profesionalism, însă impresia este că aceștia nu sunt regula, ci excepția care confirma regula.

Din păcate la job mulți uita să fie experți și se folosesc de clasica “lasă măi că merge și așa”.

Si asta arată zi de zi, de la brutarul care reușește să ardă sau să nu coacă bine pâinea, la drumarul care execută de mântuială orice lucrare – trotuar, șosea sau autostradă, la electricianul care improvizează, folosește materiale ieftine la lucrări și nu respectă proiectul, la trainerul care zice că e empatic și că îl interesează să lase rezultate în urma muncii lui, dar doar zice asta nu și procedează astfel, la primarul care în loc să respecte ce a promis că va face când a fost ales face exact invers, pana la politicienii care lucrează împotriva intereselor celor care i-au ales și doar pentru binele propriu, în loc să o facă în interesul cetățenilor și pentru binele tuturor.

Asta ca să dau doar câteva exemple, dar e valabil cam peste tot în societatea românească.

Una dintre cauzele care duc la lipsa de performantă este și aceea că mulți își supraapreciază și își supraevaluează propriile competențe, fără a-și pune problema că e necesar ca aceste competențe să fie validate prin ceea ce au făcut și demonstrat de-a lungul timpului. Și de aici, de la acest mecanism de gândire li se întărește impresia că sunt mai buni decât sunt în realitate și că ceea ce fac este perfect, că nu au nevoie de nici un feedback și că sunt cei mai buni.

Ori pentru a ajunge să fii bun într-un domeniu e necesar nu doar să iți placa ceea ce faci, ci și să exersezi mereu, să practici meseria respectivă, să te autoevaluezi permanent, să accepți să fii evaluat, să fii în stare să primești feedback pe ceea ce faci, să iți asumi și să acționezi pentru a corecta când greșești  și să dorești mereu să iți îmbunătățești abilitățile.

Cuvântul “expert” are în dicționar mai multe sensuri însă două mi-au atras atenția în mod deosebit.

Primul spune că expertul este o persoana cu un înalt grad de abilitate sau cunoștințe pe un anumit subiect.

Al doilea definește expertul ca persoana care atinge cel mai înalt grad de evoluție într-un domeniu profesional.

Însă pentru ca să fie atins acest grad e nevoie de ani mulți de practică în acel domeniu, de mii și mii de ore de exercițiu. Și asta am făcut și facem noi la The Training Hub. Majoritatea dintre noi avem de-a lungul carierei peste 10.000 de ore de activități în domeniul trainingului, iar cei care au mai puțin tot depășesc 8.000 de ore.

Partenerii noștri spun că ne aleg pe noi pentru că sunt pe mâini bune. Și pentru că avem din urma anii aceștia de practica continuă și pentru că mereu privim în viitor.

Ne dorim să fim mai buni în fiecare zi, de aceea învățăm și ne perfecționăm continuu, ne informăm de noutățile apărute în munca noastră, aplicăm ce învățam și nu în ultimul rând… ne pasă cu adevărat de ce lăsăm în urma noastră.

Pană la urmă eu personal cred că un expert asta face pe lângă faptul că atinge acel grad înalt în evoluția lui în domeniu. Îi pasă de ce lasă în urma lui!

P.S

Ultima frază luați-o ca o părere personală, nu de expert.