Zilele trecute când am fost acasă la părinți, am asistat fără să vreau, la o discuție destul de ,,apăsată’’ pe marginea unui subiect care pe mine mă preocupă de ceva vreme, și anume, ce înseamnă să profiți de o oportunitate.
Nu știu cum se face, dar aproape de fiecare dată când merg acasă la ai mei se activează acest ,,radio șanț’’ și vă garantez că uneori subiectele discutate sunt realmente savuroase. De această dată pe ,,ordinea de zi’’ a fost pus un subiect foarte interesant, și anume, ,,avuții’’ satului.

,,Moderatoarea’’, o vecină care știe tot ce mișcă în sat, a început prin a-mi pune o grămadă de întrebări despre cum am ajuns să mă stabilesc in Cluj și cum de am reusit să mă adaptez. I-am răspuns destul de simplu, că în viață uneori trebuie să știi ce vrei, să muncești și să nu ratezi oportunitățile pe care ți le oferă viața. Mno… și de aici a început dezbaterea (între timp se mai alăturaseră vreo doi vecini ,,experți’’ pe orice subiect).

Discuția dintre ei mi s-a părut savuroasă și e musai să v-o împărtășesc… și a sunat cam așa:
– ,,Oportunități zici!?’’
– ,,Lasă că știu eu cum e cu oportuniștii ăștia!’’
– ,,Toți o apă și un pământ! Nimeni nu s-a îmbogațit pe muncă cinstită’’, a spus unul dintre vecini.
– ,,Dă-i in sărăcie…no zi tu cum o ajuns și ăsta de din jos să aibă atâtea tiruri și hotel la mare?!’’
– ,,La început a avut o motoretă rea și acum are fabrică, tiruri, hotel!! Nu-i lucru curat, zo de nu!
– Nu le mai ajunge! O vazut că nu ii mai merge cu lemnul și-a făcut hotel, apoi și-a luat tiruri!’’
– ,,D-apoi de ăla de la terenul de fotbal ce ziceți? Nu mai știe câte tractoare are și cât teren! Se scaldă în bani ăla.’’
– ,,Da tu! Și când era mic abia de avea cu ce să se îmbrace la cât de sărac era! No ăsta cum o ajuns să aibă atâtea!?’’

Și discuția a tot continuat așa, luându-i la rând pe toți ,,avuții’’ satului, până când un vecin, care în tot acest timp doar a ascultat, le-a dat o replică, foarte cunoscută, dar genială: ,,Voi sunteți exact ca vulpea aia care a vrut să culeagă struguri și când a văzut că nu ajunge la ei, a spus că sunt acri’’. Hai să vă zic eu una faină, ș-apoi după să-mi ziceți mie dacă mai aveți ceva împotriva „avuților”. Și a continuat prin a ne spune o povestioară care sună cam așa:

,,Într-o țară trăiau doi antreprenori (cum ne place nouă să spunem), care aveau o fabrică de pantofi. S-au zbătut din greu ca afacerea lor să meargă și după mulți ani de trudă au ajuns în sfârșit să le meargă foarte bine. Au devenit foarte cunoscuți, iar pantofii pe care îi făceau ei erau extrem de căutați și de apreciați de către clienți.
Într-o zi, văzând că afacerea le merge atât de bine, se gândesc că poate ar fi bine să investească mai mult și să-și extindă afacerea peste hotare. Au stat ei și s-au gândit și până la urmă unul dintre ei propune să meargă în Africa să caute noi oportunități de dezvoltare a afacerii. Gândul lor era ca să-și deschidă o fabrică de pantofi, în acest colț de lume.
Odată ajunși în Africa, au început ei să evalueze piața, să caute cele mai bune locuri pentru a-și construi fabrica, însa unul dintre ei, văzand situația de acolo, cuprins de dezamagire, îi spuse celuilalt: ,,Bine măi că ți-a venit și ție ideea asta! Drept în Africa ți-a trebuit să ne dezvoltam afacerea! Ce fabrică vrei să ne facem? Tu nu vezi că oamenii de aici sunt desculți, nu poartă pantofi?! În câteva luni vom fi ruinați!’’
Cu mult calm, partenerul său ii raspunde: ,, Stai liniștit! Oamenii aceștia nu poartă încă pantofi! Pentru asta suntem aici…să le facem pantofi’’!
,,Acum, voi intelegeți ce vreți din această povestioară! Pentru mine asta înseamnă o lectie de viață și o dovadă de mult curaj’’, a concluzionat vecinul.

Tare mult mi-a plăcut povestioara asta. M-a făcut să mă uit în jurul meu și să văd că asta este realitatea. Unde mulți dintre noi vedem eșecul, alții văd oportunitatea. Depinde foarte mult de modul de gândire al fiecaruia dintre noi și din ce unghi privim lucrurile.
Cu toții trăim într-un sat, o comunitate mică, în care suntem sub reflectorul membrilor acelei comunităti. Unii aleg să stea „la șezatoare”, „în Poiana lui Iocan”, și să îi comenteze pe ceilalți și să le erodeze din merite, să îi tragă în jos, să se bucure dacă omul nu reușește și revine lângă ei. Alții aleg să părăsească „Poiana” și să își urmeze visele, să riște, să construiască ceva, să dorească să lase lucruri bune în urma lor, să facă în așa fel încât copiilor lor să le fie mai bine decât le-a fost lor. Sus, în vârful scării sccesului nu e deloc îngrămădeală. Îngrămădeală e jos, acolo unde mulți se uită în sus și încearcă să scuture scara.

Este viața plină de oportunități? Este bine să fiu oportunist?
De foarte multe ori, noi oamenii, ne punem aceaste intrebări. De multe ori ne-am lovit de acest cuvânt ,,oportunitate’’ și cumva i-am dat așa un sens negativ: ,,O daa…ăla s-a îmbogațit, este un om de succes pentru că a profitat!’’ Unii dintre noi am pus oportunitatea pe seama norocului: oportunitate = noroc sau, am mers mai departe și am confundat oportunitatea cu oportunismul. De fapt, oportunitatea este șansa pe care ne-o dă viața, în timp ce oportunismul reprezintă, conform DEX., ,,atitudinea lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri potrivite momentului’’.

A accesa noi oportunități pentru mine inseamnă a fi curajos, a știi să te reinventezi ori de câte ori este nevoie. Există o vorba ,,cine nu risca nu câștigă!’’, însă eu aș reformula această zicală în ,,cine nu are viziune și curaj, nu caștigă!’’
Viața în ansamblul ei este o succesiune de oportunități pe care le accesam mai mult sau mai puțin, în funcție de ambiția fiecăruia. Nimic nu vine direct servit pe tavă. E nevoie ca fiecare dintre noi să luptăm și să ne reinventam ori de câte ori este nevoie, altfel într-o lume atât de dinamică și imprevizibilă cum este aceasta în care trăim, ne va fi foarte greu să facem ceva relevant.

Noi, echipa The Training Hub, facem tot posibilul să găsim noi oportunități de fiecare dată când situația o cere, atât pentru noi cât și pentru partenerii noștri. Chiar dacă acest lucru presupune mult efort și implicare, o facem cu drag față de oameni, deoarece aceasta este misunea noastră ,,să lucrăm alături de oameni atunci cand ceilalti vor fi renunțat de mult.’’

Aș vrea să închei cu un scurt citat care mie mi-a dat de gândit: ,,Oportunitatea e pierdută de majoritatea oamenilor pentru că e îmbrăcată în șalopetă și arată ca munca.” — Thomas Edison